„Frumuseţea chipului este o podoabă fragilă, o floare trecătoare, strălucire de o clipă şi care nu-i legată decât de epiderma.”

–           Jean-Baptiste Poquelin (Moliere)

Toată viaţa noastră se consumă în jurul frumuseţii trecătoare pe care încercăm să o ţinem în loc. Apelăm din ce în ce mai des la tot soiul de inovaţii de natură plastică ce promit „izvorul tinereţii veşnice” şi al „vieţii fără de moarte”. Însă ce te faci atunci când toate aceste vise ştiinţifice dau greş… Ce se întâmplă atunci când exagerezi şi depăşeşti anumite bariere pe care natura le-a delimitat firesc? Doar împins de egoism şi mândrie, alergi ca un pictor nebun după capătul curcubeului ce promite vise de aur. În primul rând ar trebui să căutăm puţin prin rădăcinile acestor practici estetice, să observăm motivul pentru care au luat naştere şi care a fost de fapt scopul lor iniţial.

Există dovezi ale acestei practici încă din anii 3000-2500 i.Hr. tradus dintr-un papirus al Egiptului Antic, ce descrie tratamentul pentru repararea unui nas fracturat.

În Europa secolului al 15-lea, Heinrich von Pfolspeundt (chirurg de origine germană) descrie un întreg proces pentru „a construi un nou nas celui căruia îi lipseşte cu desăvârşire şi a fost mâncat de câini” prin care se folosea o bucată din antebraţul persoanei în cauza pentru reconstrucţie. Este considerat a fi unul din cele mai vechi tratate medicale din lume ce implică chirurgia.

Tatăl modern ar chirugiei plastice este considerat a fi Sir Harold Gillies care a dezvoltat foarte multe din tehnicile folosite actual, cu scopul de a ajuta soldaţii desfiguraţi în Primul Război Mondial, ce sufereau malformaţii severe la nivel facial. Acesta a condus peste 11.000 de operaţii estetice pe mai mult de 5000 de bărbaţi, majoritatea cu răni lăsate de gloanţe. Acest act a ajutat eroii timpului să reintre în viaţa lor cu un minim de normalitate, le-a redat siguranţa şi stima de sine.  (Sursă Wikipedia – https://en.wikipedia.org/wiki/Plastic_surgery )

De atunci până acum însă, operaţiile estetice au devenit mai degrabă un capriciu la care mii de oameni apelează zilnic fără să se gândească la consecinţe. De la un instrument adjuvant psihic, social şi moral al omului cu malformaţii severe, la un moft ieftin (şi nu tocmai), accesat de oricine, fără prea multe întrebări şi cunoştinţe ale impactului real ce îl pot avea asupra organismului şi psihicului.

Lady Gaga, o vedetă internaţională care a iscat foarte multe intrigi datorită stilului său vestimentar spune: „Cred că promovarea insecurităţilor sub forma chirurgiilor plastice este în mod infinit mai dăunatore decât o exprimare artistică legată de modificările corpului”, iar noi îi dăm dreptate.

Nu suntem în totalitate împotriva acestor practici, îşi au scopul lor bine definit şi ajută zilnic la schimbarea în bine a vieţii oamenilor, oferindu-le înainte de toate stimă de sine. Însă valul care ia amploare pe zi ce trece devine de nestăpânit, orice copil/ă îşi doreşte deja să facă schimbări drastice ale corpului său firav deşi nu şi-a încheiat încă dezvoltarea psihică şi fizică necesară unui astfel de pas. Se promovează inconştienţa şi de data această este plătită extraordinar de bine. Se sar in mod iresponsabil etape de informare ce pot avea un rol primordial în salvarea a foarte multe persoane de la  desfigurare fizică şi prăbuşire psihică.

Acest articol a fost creat doar în scopul de a delimita limite clare cosmeticii actuale, neasumându-ne rol de psiholog sau duhovnic. Vom reveni cu criterii clare de catalogare ale tipului şi condiţiei tenului, probleme ce pot apărea şi soluţii de rezolvare pentru fiecare. 

Pe curând!